Invitaţi speciali la Gaudeamus

 Odată cu venirea Gaudeamusului, avem deosebita plăcere de a-i avea alături de noi pe Misha Glenny, autorul volumului Mc Mafia – Crime fără frontiere şi pe Tvrtko Vujity, autorul cărţii Călătorii în infern.

 Vujity Tvrtko este un jurnalist de investigaţie ce a realizat o serie de reportaje călătorind în zone de conflict, în spaţii izolate (fie din motive politice – Coreea de Nord, fie din motive de siguranţă şi sănătate – Cernobîlul, fie din raţiuni geografice – Sahara, anumite regiuni din Pakistan), reportaje reunite în Călătorii în infern. În descrierea experienţelor sale, autorul înlocuieşte relatarea rece, obiectivă cu un punct de vedere mult mai personal, foarte uman. Tvrtko Vujity a fost consulul oficial în Ungaria (2003-2007) al campaniei Uniunii Europene împotriva discriminării, în concursul „Pecs 2010 – Capitala Culturală a Europei” a fost oficial figura reprezentativă a campaniei reprezentând oraşul Pecs. După câştigarea acestui concurs, ziaristul a devenit unul dintre ambasadorii oraşului său natal.

 Misha Glenny este un jurnalist britanic de renume, ce a consiliat diverse guverne europene şi pe cel american în chestiuni legate de Europa de Est şi a condus timp de trei ani de zile o organizaţie neguvernamentală implicată în reconstrucţia Serbiei, Macedoniei şi a provinciei Kosovo.

 MC MAFIA

McMafia dezvăluie cititorului interesat informaţii cutremurătoare despre existenţa, structura organizatorică şi diversele moduri de operare ale organizaţiilor mafiote care au reuşit să împânzească globul pământesc. Dacă până spre sfârşitul secolului XX mafia acţiona sporadic, subtil şi oarecum paralel cu economia de suprafaţă, odată cu extinderea mijloacelor de comunicare în masă, reţelele crimei organizate s-au sofisticat şi dezvoltat atât de rapid şi cu o aşa de mare amploare, încât în prezent şi-a schimbat traiectoria şi interferează din ce în ce mai făţiş cu toate straturile societăţii, penetrând până la cele mai înalte niveluri economice, politice, de siguranţă naţională etc.

 „Creşterea rapidă a comerţului, a investiţiilor şi apariţia bogăţiei au devenit fenomene globale. Totuşi, această bogăţie s-a răspândit extrem de neuniform. Nenumărate state s-au trezit aruncate în acel purgatoriu numit «tranziţie», o zonă ale cărei graniţe se află într-o deplasare permanentă. Supravieţuirea economică în astfel de zone neprielnice înseamnă de multe ori a pune mâna pe o armă şi a lua în posesie orice bun ce permite supravieţuirea.“ (Misha Glenny)

CĂLĂTORII ÎN INFERN

Într-o lume în care democraţia şi imaginea cosmetizată a unei prospere societăţi moderne conturează o realitate aproape idilică, infernul continuă să existe şi să vieţuiască nestăvilit. Ascuns sub masca deşertului Saharei, acoperit de zgomotul rafalelor de mitralieră din fosta Iugoslavie, dosit în spatele propagandei de la Phenian sau izolat între ruinele contaminate de radiaţii ale Cernobîlului, infernul nu a dispărut, de fapt, niciodată.

 Călătorii în infern este o carte oglindă a unor realităţi crude şi dureroase cu care suntem contemporani, o enciclopedie a locurilor în care nimeni nu şi-ar dori să se afle şi a martirilor care, fără voia lor, suferă în tăcere.

 

Fragment din volumul Călătorii în infern de Tvrtko Vujity

 [fragment din capitolul Sahara]

Locuitorii din asemenea colibe mureau pur şi simplu de foame. Am vãzut cu ochii mei copii subnutriţi care mâncau cartoane înmuiate în apã, în care fuseserã iniţial împachetate ajutoarele de la Naţiunile Unite, numai ca sã aibã ceva în burtã. Nenorociţii care locuiau aici primeau nişte porţii penibile de orez, linte şi zahãr. Spre marea mea surprindere, aici nu doar femeile, ci şi bãrbaţii purtau burka! Într-un rãzboi din secolul al VII-lea, bãrbaţii din Sahara au fugit dinaintea duşmanului, lãsându-şi familiile în urmã, iar când s-au întors sã-şi îngroape mãcar morţii, au vãzut cu surprindere cã femeile îi puseserã pe fugã pe duşmani. De atunci se ruşineazã şi, de ruşine, îşi acoperã faţa. Asta este tradiţia aici. Deşi cred cã, în afara legendei, voalul care le acoperã faţa are un rol deosebit de important în protecţia ochilor şi a nasului împotriva nisipului.

Am vãzut şi copii handicapaţi. Majoritatea se nãscuserã sãnãtoşi, dar, din cauza medicamentelor depozitate necorespunzãtor sau a unor injecţii prost administrate, au paralizat pentru totdeauna.

A, da, mai era şi Muzeul de Rãzboi. Dupã cele scrise mai sus, întreţinerea unui muzeu atât de caraghios şi de pretenţios mi se pãrea încã şi mai inutilã şi mai penibilã. Pe cine intereseazã carabinele, dacã la 50 de metri mai încolo un copilaş se luptã cu inaniţia, îndopându-se cu nisip doar pentru a muri cu stomacul plin şi pentru a-şi uşura astfel durerile.

Curtea Veche Publishing vă aşteaptă la Târgul de Carte Gaudeamus

 

Ca în fiecare an, în luna noiembrie ne întâlnim la Gaudeamus! În perioada 25–29 noiembrie, adică de miercuri până duminică, vă aşteptăm la standul Curtea Veche Publishing, în Pavilionul Central, în acelaşi loc ca şi până acum. De miercuri până vineri ne găsiţi între orele 11:00–20:00, sâmbătă în intervalul orar 10:00–20:00, iar duminică între orele 10:00–16:00. Ne întâlnim cu drag, la Curtea Veche!

 

 După cum v-a obişnuit deja, Curtea Veche Publishing oferă şi de această dată reduceri substanţiale şi promoţii, special gândite pentru a vă satisface dorinţele şi pentru a acoperi cât mai multe domenii de interes. Veţi putea achiziţiona volumele preferate cu discount-uri ce ajung până la 50%. De asemenea, venim cu noi pachete de cărţi cuprinzând mai multe titluri dintr-o colecţie (cum ar fi seria Jamie Oliver), pachete pentru care veţi beneficia de scăderi consistente de preţuri. Iată deci o ocazie excelentă de a vă completa biblioteca proprie cu titlurile preferate, cu atât mai mult cu cât veţi avea la dispoziţie volume ale căror preţuri încep de la 3 lei.

 

Curtea Veche Publishing le aduce cititorilor săi, la Gaudeamus, volume ce reprezintă noutăţi editoriale absolute. Sunt cărţi ce s-au bucurat de un mare impact internaţional – originale, îndrăzneţe, adevărate piese de colecţie. Vom continua seria apariţiilor din colecţia Daniel Goleman, ce s-a bucurat întotdeauna de un mare succes, cu un nou volum: Inteligenţa ecologică. Volumul Tăiţei chinezeşti, semnat de Ma Jian, ne prezintă China comunistă ca o bucătărie în care se amestecă ingredientele din care va rezulta o istorie crudă, anecdotică şi suprarealistă.

Misha Glenny, autorul cărţii Crime fără frontiere, şi Tvrtko Vujity, autorul cărţii Călătorii în infern, vor fi prezenţi pentru lansarea volumelor lor şi pentru întâlnirea cu publicul român – la Gaudeamus, unde îi aşteptăm pe toţi cititorii noştri!

Te aşteptăm la Kilipirim

 

Curtea Veche Publishing îşi aşteaptă toţi cititorii la Târgul de carte, muzică şi film Kilipirim, ediţia de toamnă 18-22 noiembrie 2009 la Galeria Dalles (Bd-ul Nicolae Bălcescu nr.18). Iubitorii de carte sunt aşteptaţi cu volume la preţuri de “kilipir”, create special pentru a satisface toate gusturile şi nevoile şi mai ales, gândite pentru buzunarul tuturor. O ocazie excelentă de a vă completa colecţia dumneavoatră cu titlurile preferate, beneficiind de reduceri substanţiale, cu preţuri începând de la 3 lei.

Curtea Veche Publishing are un portofoliu care acoperă o mare varietate de domenii: dezvoltare personală, self-help, business, literatură motivaţională, educaţie financiară şi socială (segmente pe care este lider de piaţă), literatură universală contemporană, terapie familială şi de cuplu, ştiinţe sociale şi politice, psihologie, sănătate şi nutriţie, cărţi pentru copii, volume adresate femeilor, relaţii publice internaţionale, etc.

Poate fi Carnegie, Kiyosaki, Goleman, Pamuk, Kurkov, De Bono, Pease, Sorokin,  Jamie Oliver… Tu ce cărţi alegi să îţi cumperi la super-preţuri??

Spectacol – lectură la Cărtureşti MŢR

 

 

 

Pregătirile pentru spectacolul-lectură de la Cărtureşti MŢR sunt în toi, se râde bine şi mult, actorii sunt foarte entuziasmaţi, iar noi, ceilalţi, aşteptăm cu nerăbdare să vedem ce ne-au pregătit. Din ce ne spun ei, vom râde şi noi, muuuuuuuuult, un motiv în plus să mergem să îi vedem.

 Nu dorim o lansare clasică, cu discuţii interminabile şi plictisitoare. Vrem să le aducem celor ce vor fi alături de noi un scurt spectacol, care să îi încânte şi să le dea un motiv să se bucure.

Voi mai reveni cu fragmente din piesă, pentru a vă convinge de talentul acestui autor şi ineditul care înconjoară această carte. Deocamdată, puteţi citi un interviu cu Péter Esterházy.

Interviu Péter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare” de Cosmin Ciotloş (apărut în nr. 27 din 2009 al revistei România literară)

C.C./A.M.: Ce aduce nou, ce aduce diferit propria dumneavoastră literatură, literatura est-europeană în cadrul literaturii şi culturii europene?

P.E.: În primul rând, problema are un segment extrem de personal. Problema este că nu sunt nici Goethe, nici Schiller, cum nu sunt nici Peter Handke, dar nu sunt nici Cărtărescu, nici Caragiale. Aş putea spune că lipsa de talent şi calitatea proastă pe care eu o reprezint n-ar putea-o nimeni reprezenta. Asta e legitimarea continuităţii literaturii. Cine ar îndrăzni să pună mâna pe stilou după Dante? Dante n-ar putea să scrie o propoziţie cum sunt eu în stare să scriu. Eu nu sunt un mare analist al propriilor mele texte aşa că nu pot să-mi dau seama. Dar bănuiesc că reprezint ceva care e foarte legat de limbă şi în acelaşi timp vin din Europa Centrală şi de Est, din Ungaria, şi sunt foarte legat de istorie. Pentru această situaţie e foarte elocventă o dată care apare foarte des în cărţile mele, e vorba de 16 iunie. 16 iunie e o sugestie intertextuală foarte fină. Este ziua în care are loc romanul lui Joyce, Ulysses. Aş putea spune puţin exagerat că e ziua în care se petrece fiecare roman modern. În acelaşi timp, pe 16 iunie 1958 a fost executat prim-ministrul maghiar Imre Nagy, personaj central al revoluţiei din ‘56. În anii ‘80 au început să apară cărţile mele în care era prezentă această dată preluând o temă muzicală care revenea mereu şi mereu. Oamenii nu înţelegeau legătura cu Joyce pentru că erau inculţi, iar segmentul istoric al textelor, rolul istoric al datei oamenii nu-l înţelegeau pentru că societatea, oamenii au uitat isto­ria tocmai din speranţa supravieţuirii. Această conotaţie, noua conotaţie acum o reneagă, reneagă că ar fi uitat trecutul istoric, iar Joyce nici acum nu joacă niciun rol. Cred următorul lucru: cărţile noastre au o disciplină intelectuală care reprezintă central est-europenismul nostru. Iar în privinţa cărţilor mele, datorită faptului că sunt foarte înrădăcinate în limbă, în limbaj au o generalitate mai mare. Acesta este melanjul între brutalitatea istoriei şi înrădăcinarea în limbă. Voiam să spun adineaori că este ceea ce mă deosebeşte de ceilalţi, dar de fapt nu e o diferenţă aşa de mare. Nu e aşa, Dante a scris Divina Commedia dintr-o pură răzbunare. Pe toţi primarii, pe toţi liderii pe care nu-i iubea, de-al naibii i-a trimis în Infern. Literatura şi politicul este Dante curat.

M.: Ce crede domnul Esterházy că leagă literatura română şi literatura maghiară în noul context cultural european?

P.E.: După părerea mea încă nu se vede. Deocamdată nu ne vedem foarte bine nici unul pe celălalt. Deoarece conform reflexului obişnuit nici vecinii nu se prea văd. Românii cunosc mai repede literatura franceză şi engleză şi noi, maghiarii, literatura germană, decât unii pe alţii. În Ungaria, la Budapesta se organizează în fiecare an un festival internaţional al cărţii. Anul acesta România a fost invitată de onoare. În opinia mea, a fost extraordinar, a fost foarte bine. Au apărut multe traduceri, au fost de faţă şi autorii, i-am putut vedea nemijlocit şi am putut să vedem şi cărţile lor. Eu, în mod special, m-am bucurat de cartea Ruxandrei Cesereanu. Cartea se numeşte Postbărbaţii, e ultima parte din Naşterea dorinţelor lichide. Cartea asta e foarte bună. Nu numai că a apărut în limba maghiară o carte foarte bună, dar şi pentru că e vorba de o carte care porneşte şi e o replică la cartea mea, O femeie. Este extraordinară senzaţia când un autor realizează că propria sa carte e o parte activă a unei culturi şi a unei literaturi străine. E o senzaţie atât de plăcută că roşesc. Este foarte emoţionant, pasionant să văd ce face copilul altei literaturi cu aceeaşi materie primă literară. Ar trebui să fie la facultate, să devină temă de studiu compararea celor două cărţi. Ar fi foarte interesant să se analizeze dacă este altceva pentru că e scrisă de o femeie sau este altceva pentru că e scrisă de ea, de Ruxandra, sau pentru că este altceva. Ceea ce leagă două literaturi învecinate este faptul că au o privire asupra aceluiaşi spaţiu, dar au alte reflexe, altă experienţă şi alte tradiţii. De exemplu, în acest context, ce face un scriitor cu această noţiune de dictatură. În literatura ţărilor învecinate nicăieri nu am văzut nimic din acest element comun. În decembrie 1989, când am văzut evenimentele de la Timişoara, am scris un articol de fond scurt cu titlul “Fratele nostru poporul român”. Acest cuvânt (dictatura), din păcate, s-a extins asupra întregii Europe Centrale. Până acum n-am văzut prea mult din această fraternitate. Nu sunt convins că vom vedea foarte multe lucruri la nivel social. Societă­ţile din Europa de Est sunt într-o situaţie destul de proastă. Literatura are întotdeauna posibilităţi, şanse mult mai bune decât realitatea. Poate că din elementele acestea comune să se developeze ceva, dacă nu chiar această lipsă.

 VĂ AŞTEPTĂM ALĂTURI DE NOI!!!

Dublu eveniment Curtea Veche Publishing

Spectacol-lectură şi lansarea volumului Rubens şi femeile neeuclidiene de Péter Esterházy

 

Curtea Veche Publishing şi Librăria Cărtureşti te invită miercuri, 18 noiembrie, ora 18:30, la Cărtureşti MŢR (Şos. Kiseleff nr.3) la un dublu eveniment: al cărţii şi al artei avangardiste.

Vino să fii alături de noi pentru lansarea volumului Rubens şi femeile neeuclidiene de Péter Esterházy (traducere de Anamaria Pop), urmată de un spectacol-lectură din volum, „Treizeci şi trei de variaţiuni pe craniul-Haydn”, piesă ce reprezintă o premieră editorială absolută. Vorbitorii la eveniment vor fi Adrian Buz şi Iulia Popovici. Regia spectacolului este semnată de Vlad Feneşan, în interpretarea actorilor: Smaranda Nicolau, Aneea Opriş, Vladimir Purdel, Mihai Isidor şi Andrei Huţuleac.

Cu volumul de teatru „Rubens şi femeile neeuclidiene”, bănuiala devine certitudine. Péter Esterházy este un univers egal cu sine însuşi, indiferent de genul în care se manifestă. De o densitate barocă, suferind de o inteligenţă nestăvilită şi, prin urmare, pline de umor, dramoletele autorului maghiar au darul de a-l transforma pe cititor, rînd cu rînd şi replică cu replică, într-un prizonier. Jocul temelor şi mizelor, deturnarea referinţelor culturale dintr-un spaţiu de o gravitate muzeografică spre reinventări parodice, omeneşti şi pline de umor, abordarea ascuţită a unor idei politice sau a unor cutume istorice, maniera în care schimbă sensul unor adevăruri bătătorite, mutînd accentele, răstălmăcirile filozofice şi coloratura aproape pop a jerbelor imaginarului sînt mărcile prin care Péter Esterházy îşi legitimează renumele de cel mai postmodern autor din spaţiul estic.

Péter Esterházy (născut în 1950, la Budapesta, într-una dintre cele mai vechi şi renumite familii aristocratice maghiare) este, probabil, scriitorul maghiar cel mai cunoscut şi apreciat pe plan internaţional în momentul de faţă, una dintre vocile şi conştiinţele literare definitorii pentru problematica spaţiului central şi est-european contemporan.

Avanpremiera

Pregătim ceva cu totul spectaculos pentru voi! La propriu.

Deocamdata, vă spun doar atât: să nu vă faceţi planuri pentru miercuri, 18 noiembrie la ora 18:30. Ah…şi să fiţi la Cărtureşti MŢR (Şos. Kiseleff nr.3). Revin în cel mai scurt timp cu amănunte.

Până atunci, vă ofer o bucăţică din surpriza noastră. Poftă bună!

 

                                                        29.

 

ÎNGERUL

(pare responsabilul cu ce se întâmplã pe scenã, poate are şi microfon)

Ultima atenţionare, Mozart, sã vinã Mozartu’ pe scenã!

(tãcere)

Wolfi, la dracu’, du-te pe scenã!

(parcã cineva l-ar împinge pe Mozart direct în mijlocul scenei; ni-l putem imagina îmbrãcat într-un sacou yuppies, al dracu’ de scump, purtând perucã, dar, la urma urmei, ce nu ne putem imagina?; în timp ce iese, Îngerul spune într-o doarã)

ÎNGERUL

Cu îndemânare, Mozicã mic, cu îndemânare!

MOZART

Papa, unde eşti?

(Haydn iese de-a buşilea de sub pian, dintre picioarele lui Polzelli, îndatã ce-l vede, Mozart se lasã şi el pe brânci, chefnesc fericiţi, se învârt cu veselie de jur-împrejur, latrã, se joacã, poate cã şi cântã lãtrând, în tot cazul: şi aşa mai departe; o mare prietenie între bãrbaţi; apoi stau în tãcere, gâfâind)

Papa, punem de-un cvartet de coarde?

HAYDN

În doi?

(stau aşezaţi pe scenã)

MOZART

Am putea încerca — noi doi suntem în stare de orice — Papa, dragul meu Papa, ce mult timp a trecut de când nu te-am mai vãzut —

HAYDN

Marele Mozart — şi eu mã bucur —

MOZART

Ţi-am adus şase cvartete de coarde, parc-ar fi douã kile de rodii. Sunt roadele unei trude îndelungate şi grele. Ţi le ofer sperând cã nu le vei considera nedemne de tine.

(tãcere, priveşte de jur-împrejur)

Papa, ţie nu-ţi vine sã mori în — nu-ştiu-cum-se-cheamã-asta? Atâţia ani…! Eu n-aş rezista aici nicio sãptãmânã. Şi ţânţarii! şi prinţul!

HAYDN

(indispus)

Am avut prinţi buni.

MOZART

Mãi…, ştii cã doi ţânţari întotdeauna —

HAYDN

Ştiu. Ştiu cum sunã când se izbesc doi Ţânţari.

MOZART

(râde)

Papa! Dar cum sunã când se izbeşte unul? Poftim?!

(tãcere)

Sã nu mai rãmâi aici, Papa — sau inventeazã ceva — cum vine asta, muzica ta e la cel mai înalt nivel — super — e palpitantã, sublimã, senzualã, pasionantã şi umoristicã, umoristicã, Papa, umoristicã — şi când mã uit la viaţa ta —(sforãie) adorm. Cum vine asta?

HAYDN

N-are importanţã. E totuna.

 

Fragment din Rubens şi femeile neeuclidiene de Peter Esterhazy, piesa Treizeci şi trei de variaţiuni pe craniul-Haydn (spectacol modern de revistă).

Curtea Veche…for its readers

 

REAL CABINETE PORTUGUES DE LEITURA, RIO DE JANEIRO

 

 

Curtea Veche Publishing doreşte să facă o tradiţie din cadourile şi surprizele pe care le oferă cititorilor săi. Având în vedere perioada dificilă pe care suntem cu toţii nevoiţi să o traversăm, ne-am gândit că ar fi o idee foarte bună să le oferim în continuare cititorilor noştri posibilitatea de a-şi achiziţiona volumele favorite la un preţ promoţional.

ŞTIAŢI CĂ LA CURTEA VECHE VĂ TRANSPORTĂM GRATUIT VOLUMELE COMANDATE?

Costurile de livrare sunt zero, indiferent de valoarea comenzii, în cazul în care alegeţi sistemul de plată prin intermediul cardului; pentru plata ramburs se percepe o taxă minimă în valoare de 3 lei.

La Curtea Veche, lunea e mai ieftin!

 În fiecare luni, din zori şi până-n miez de noapte poţi comanda pachetul – vedetă la un preţ promoţional. Poate fi Kiyosaki, Goleman, Carnegie, Pamuk, Pease – însă îl veţi găsi la cel mai mic preţ de pe piaţă, cu o reducere de 30%!

Specialitatea de vineri…Jamie Oliver!

În fiecare vineri, timp de încă 17 săptămâni, Curtea Veche Publishing aduce cititorilor săi noi surprize! Puteţi achiziţiona, doar de pe site-ul editurii, oricare dintre volumele cu Jamie Oliver la un preţ special: 60 lei! Fie că doreşti să hoinăreşti cu Jamie prin Italia, să mergi la el acasă sau să devii un bucătar mai bun, acum ai toate aceste variante la dispoziţie.

Curtea Veche Publishing vă pune la dispoziţie, în exclusivitate, “tratatele gastronomice” ale maestrului Jamie Oliver. Volumele acestuia nu seamănă cu nicio altă carte de bucate! Ele conţin reţete unice, dezvoltate şi personalizate de către chef-ul britanic.

Jamie Oliver este verde. Este organic. Este ideea de consum alimentar pe care o susţinem şi o încurajăm nu doar prin volumele publicate până acum, ci şi prin campania desfăşurată alături de Jurnalul Naţional: Bucătarul se dezbracă…de secrete! (The Naked Chef).

 Weekend-ul reducerilor la Curtea Veche!

Special pentru voi, am gândit Weekend-urile cu reduceri speciale, de 30%, pentru colecţia sfârşitului de săptămână. Nu vă rămâne de făcut decât să fiţi cu ochii pe site-ul nostru pentru a vedea Colecţia Weekend-ului!

Promoţia începe cu weekend-ul 14-15 noiembrie, iar prima colecţie care va putea fi achiziţionată cu o reducere de 30% este Să fii sănătos. De asemenea, făcând o mică excepţie pentru acest început de promoţie, vă voi divulga şi care este cea de-a doua colecţie la reducere, pe care o veţi putea achiziţiona la preţuri speciale doar în datele de 21 şi 22 noiembrie: Profit.

Curtea Veche Publishing – Începi să afli!

Adrian Chivu câştigă premiul internaţional pentru literatură Insula Europea

Revin după o semi scurtă-lungă perioadă de tăcere. Datorată surmenării intelectuale. :) Not… Am avut o suită de evenimente la care, unii dintre voi aţi participat, iar pe calea aceasta vă mulţumesc pentru faptul că aţi fost alături de noi.

Am o veste tare bună pentru fanii Adrian Chivu…si pentru noi! Romanul Caiet de desen, al mai sus-numitului, a câştigat premiul internaţional pentru literatură Insula Europea. 

Juriul şi-a anunţat câştigătorii vineri, 9 octombrie, în deschiderea manifestării „Lectura şi scrisul între mai multe culturi: cărţi şi biblioteci din Uniunea Europeană”, urmând ca festivitatea de decernare a premiului să aibă loc pe 30 octombrie, la Perugia. Au existat 32 de nominalizaţi la acest premiu, toţi fiind scriitori din Uniunea Europeană.

După succesul primului roman, Adrian Chivu a continuat să publice la Curtea Veche (care deţine în exclusivitate drepturile de publicare ale scrierilor sale) încă două titluri, în cadrul colecţiei Un Roman: Benzi desenate (2009) şi Exit (2008). În acest moment, editura are în pregătire alte două romane, Zâmbetul lui Buddha şi Cât timp dormi.

Primirea acestui premiu a fost un imbold pentru noi în a continua ceea ce am început, confirmându-ne faptul că am luat decizia corectă. Chiar dacă ideea de a promova tinerii scriitori [şi cu atât mai mult cei ce nu (se în)scriu în tipare]nu este gustată de prea mulţi editori, aceasta pare să încânte publicul tânăr, care a arătat faptul că are alte aşteptări cu privire la volumele care îi sunt oferite, în comparaţie cu ceea ce a fost obişnuit să primească.

Pentru a vă convinge de cele spuse şi de faptul că Adrian Chivu chiar are o scriitură total aparte, serviţi, vă rog, un fragment din Caiet de desen!

 

FRAGMENT  din CAIET DE DESEN

 

 

01.03

 

— De ce vrei mereu să-mi aminteşti? Îţi face plăcere?

— Plăcere? Am spus eu aşa ceva?

— Pentru ea? De asta?

Când părinţii mei se ceartă, eu îmi las capul în piept. Acolo este întuneric. Acolo sunt singur şi nicio voce nu mă poate răni. Acolo este şi o pasăre care mă înveleşte. Dacă nu ştii cum e, nu pot să-ţi spun.

Îmi las capul în piept şi încep să număr.

Aşa nu mă aude nimeni. Pot să număr cât vreau. Chiar şi o zi întreagă. Ei se ceartă. Ba nu, acum nu se mai ceartă. Nu-i mai aud. Nu mai am cum. Am coborât până când întunericul şi pasărea au devenit acelaşi lucru.

Nu lucru, dar nu ştiu cum să-i spun.

— Pentru asta vă certaţi?

Ea este bunica mea. Degetul ei mă arată pe mine. Are o unghie galbenă şi o carne maronie. Nu a fumat niciodată, dar aşa arată degetul unui bătrân. Am vrut să-i simt gustul. Atunci s-a întors spre mine şi m-a plesnit. Mi-a spus să nu mai fac niciodată aşa ceva

Mi-a spus:

— Mi-e silă de tine. Dispari.

Nu m-a lăsat.

Bunica mea mă urăşte, aşa cred.

Ura este un pas înainte şi doi înapoi. Aşa ne-a învăţat la centru. Un şotron pe care arunci o pietricică tot mai departe şi sari într-un picior, te apleci şi o iei. Apoi, sari cu faţa unde îţi era înainte spatele şi vii spre cifra unu.

La centru învăţăm multe.

Mama s-a uitat la bunica mea aşa cum se uită, câteodată, la coşul de gunoi plin cu resturi alimen­tare. A vrut să-i spună ceva, a deschis gura şi a amu­ţit. Niciun sunet nu a ieşit din gâtul ei.

— Nu-i treaba ta.

Tata s-a aşezat pe scaun. Bunica şi-a încrucişat bra­ţele pe piept. Eu am vrut să mă duc să o îmbră­ţişez pe mama. Este tot ce pot să fac, fără să fiu găsit vinovatul tuturor relelor. Rele sunt lucrurile pe care dacă le bagi în gură poţi să te intoxici. Asta o ştie oricine. Însă rele mai sunt şi lucrurile pe care rişti să le bagi în gură din pură curiozitate.

Dar nu am făcut niciun pas. Număram şi încercam să nu aud ce spune.

Bunica şi-a ridicat din nou degetul spre mine.

— Nu merită, ascultaţi-mă pe mine. Am văzut multe la viaţa mea, poate prea multe să ştiu că nu merită.

Tata nu a sărutat-o pe mama.

Mama nu s-a uitat la tata. I-a spus bunicii:

— Să facă ce-o vrea, pe mine nu mă mai interesează.

Am zis să nu mai trag cu ochiul. Am început să număr cu voce tare. Aşa nu-i mai auzeam. După aceea am coborât acolo şi întunericul era imens şi cald. Simţeam şi o umezeală care mă încânta.

Putea să fie o burtă.

Eu stiu cum arată o burtă pe dinăuntru. Sunt multe maţe fierbinţi care colcăie. Aşa este şi aici. Mi-au dat cu apă rece pe faţă.

Mama plângea.

Tata încerca să-i spună că ar fi trebuit să se obiş­nu­iască până acum.

Am vrut să număr din nou, dar nu am mai putut.

02.03

M-am ridicat de pe canapea şi am vrut să mă duc pe balcon. Mama era în bucătărie, cu o vecină. În bucătărie se întâmplă toate relele. Acolo este cel mai uşor să-ţi pierzi sufletul.

Afară era cald.

O lumină galbenă bătea în geamurile de la balcon. Voiam să o ating şi să o gust.

Bunica stătea şi se uita la televizor.

— Ce te fâţâi atât. Stai odată locului.

M-am oprit în mijlocul sufrageriei. Nu mai puteam să mă întorc. Odată ce părăseşti un loc, nu te mai poţi întoarce. Nici de plecat nu mai puteam să plec. Ceva în mine mă ţinea pe loc. Era ca o gheară. Sau poate lipsa unei reacţii.

Nu mă pricep la mecanică.

— Du-te, nu văd nimic de tine.

Am vrut să o strig pe mama. Îmi imaginam că mă dezbrac de carne, că-mi lepăd oasele aşezându-le unul peste altul şi aşa, dezbrăcat, plec fără să mai simt nicio greutate. Aş fi strâns-o pe mama de braţ şi mi-aş fi trecut capul peste pieptul ei.

— Pleacă odată.

Era şi un aer care începuse să miroasă a primăvară.

— Cu tine vorbesc. Ce dracu ai?

Auzeam vocea mamei. Cred că şi plângea. Îşi tră­gea nasul ca şi cum ar fi fost răcită. Gura ei păstra o pojghiţă de salivă.

Îmi era frică.

Vecina avea o voce piţigăiată. Încerca să fie gravă. Nu auzeam ce-i spune. Sunetele nu voiau să capete niciun înţeles. Am încercat să mă mişc, dar fără niciun rezultat. Bunica mea îşi pierduse răbdarea.

Am văzut-o cum se ridică.

Are un corp mic şi ghebos. Nişte ochelari mari cu rame groase şi decolorate de timp. Venea spre mine. În loc de dinţi are o placă de plastic.

M-a zgâlţâit.

— Cu tine vorbesc.

M-a prins de cot şi a început să mă tragă spre ea.

— Du-te unde voiai să te duci.

Nu vreau să mă duc nicăieri.

— N-ar fi trebuit să te naşti.

Am înţeles că lumina este caldă. Geamurile erau opace şi strălucitoare. Câteva voci de copii ajungeau până în încăperea noastră. Aş fi vrut să-i văd. Cred că alergau.

Mama a ieşit din bucătărie.

— Ce s-a întâmplat?

Nu aveam ce să-i spun. Şi-a dus mâna la ochi şi şi a trecut-o ca şi cum ar fi fost ceva ce trebuia şters.

Eu nu pot fi şters.

Bunica i-a spus:

— Nu ştiu ce are băiatul ăsta.

Mama s-a apropiat de mine şi şi-a trecut mâinile pe după umerii mei:

— Ce s-a întâmplat?

Câteva cuvinte s-au desprins de mine fără să-mi dau seama ce sunt. Apoi, am tăcut şi mi-am lăsat capul în piept.

— Să nu-ţi fie frică, sunt mama ta.

— Cred că vrea pe balcon, spre balcon se îndrepta.

Bunica s-a aşezat la loc în fotoliu.

— Hai pe balcon.

Am tăcut.

— Atunci, spune-mi ce vrei.

Il vroiam pe tata.

Tăcerea are gust de urină. Bunica şi-a ridicat degetul:

— Ţi-am spus să-l laşi în voia lui, prea îl bibileşti.

Ceva ca o roată dinţată a scârţâit în urechile mele. Bunica şi-a lăsat degetul în poală. Parcă tot ce-ar fi trebuit spus s-ar fi spus.

Cum spui: mi-e sete.

Sau: mi-e foame.

INFERN ‘89

 

Iata ce va propun azi: volumul Infern ‘89  de Mircea Raceanu.

 

Autorul, Mircea Raceanu, este ultimul roman condamnat la moarte de Justitia regimului comunist pentru “tradare si transmitere de secrete”, iar inainte cu trei luni de caderea regimului din 1989, pedeapsa a fost comutata la 20 de ani de inchisoare. La momentul arestarii sale, Mircea Raceanu detinea functia de director adjunct in Ministerul de Externe, la Directia Relatii V, avand ca responsabilitati mentinerea relatiilor Romaniei cu SUA, tarile Americii Centrale si de Sud si Canada.

 

Raceanu a fost arestat in ziua de 31 ianuarie 1989, cand urma sa participe la o receptie la Ambasada Americii, unde urma sa fie vizionata pelicula Spargatorul de nuci, ecranizarea dupa baletul cu acelasi nume.

 

Cazul Raceanu a fost indelung dezbatut si mediatizat in intreaga lume. Dupa ce diplomatul a fost arestat in data de 31 ianuarie 1989 si condamnat la moarte, presa occidentala si celebrul New York Times s-au pronuntat in repetate randuri pentru anularea sentintei. In data de 20 iulie 1989, prin hotararea Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, Raceanu a fost condamnat pentru tradare prin transmitere de secrete. De asemenea, s-a afirmat ca inculpatul a fost recrutat de serviciul de spionaj american (CIA), caruia ii transmitea informatii secrete ce amenintau securitatea statului. Raceanu a fost convins ca regimul totalitar trebuia inlaturat din Romania, fie ca acesta era sau nu condus de catre Ceausescu.

In documentul oficial, tribunalul a dat sentinta cu pedeapsa capitala in data de 20 iulie 1989, chiar daca, tot oficial, procesul s-a desfasurat in zilele de 20-21 iulie 1989. Aceasta era modalitatea de a se face dreptate. Mai mult, cat timp a fost inchis, a petrecut luni in sir in celula sa din inchisoarea Securitatii din Calea Rahovei, pierzand sirul zilelor si neavand voie sa vorbeasca nici macar cu membrii familiei sau cu avocatii care il reprezentau.

 

Numele vehiculate în acest document, cunoscute cititorului de azi, nu din istoria comunistă a României, ci din cea a tranziţiei spre democraţie, dau cititorului o idee despre aceasta şi despre şansele de democratizare a României. Infern ‘89 este o carte de un acut interes istoric, dar şi pasionantă la lectură.

 

Veti avea ocazia sa cititi cartea in curand, aceasta fiind lansata de Curtea Veche Publishing marti, 6 octombrie 2009, incepand cu ora 18:00 la Ceainaria Carturesti (Arthur Verona).

 

Va vor astepta la eveniment: Radu Ioanid (Directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internaţionale la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington D.C.), Stejărel Olaru (Director General, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România), Adrian Cioroianu (Doctor în Istorie, Profesor universitar la Facultatea de Istorie Bucureşti) şi Doina Jela (redactor Curtea Veche Publishing).

 

Va asteptam cu drag alaturi de noi!

PSIHONAUTICA

<<”Welcome to psychonautica, the first site specialized into mind travels.” Apoi urmau o serie de explicatii.

“Prima viteza psihica este de 10 la puterea 18 biti pe secunda, aproximativ de zece ori capacitatea de procesare a unui creier obisnuit. Ea ti-a permis sa ajungi pe acest site. Nu e mare lucru. Doua-trei doze de speed, niste reflexe bune si iata-te aici. Numai ca de-abia daca ajungi sa depasesti a doua viteza psihica, adica 10 la puterea 19 biti pe secunda poti incepe sa calatoresti cu adevarat. Dar pentru asta drogurile nu-ti vor folosi la nimic. “

“Pentru ca sa incepi initierea trebuie sa ai o chemare speciala pentru asta. Depasirea celei de-a doua viteze psihice nu este pentru vanatorii de recorduri sau de senzatii tari, ci doar pentru aceia pentru care calatoriile interioare reprezinta o vocatie.”

M-am apucat imediat de treaba. Mintea mea invata sa se miste din ce in ce mai repede. Puteam acum sa vad fara probleme bataile aripilor unor muste si sa disting fiecare nota in cea mai complexa cacofonie sonora.

La inceput, antrenamentul consta in deprinderea de a gandi fara cuvinte. Odata ce te apropii de a doua viteza psihica, gandirea in cuvinte devine un sir ininteligibil de genul “numaipotsagandescpentrucanustiuundesapunvirgula”.

Imi comandasem cinci flat screenuri cu ecranele rotunde ca niste hublouri de vapor, izolasem toate ferestrele si in apartament nu mai patrundea niciun zgomot din exterior. Toti peretii erau dublu capitonati si draperii groase de catifea neagra ecranau lumina complet. Mi-am creat toate conditiile ca sa progresez nestingherit.

In bezna din camera de lucru, cele cinci monitoare straluceau ca niste bucati de gheata albastrui, dand incaperii un aer rece si misterios. Si eu ca un eschimos stand acolo si pescuind informatii. You have to fall for it, man.>>

Lansare Psihonautica, 7 octombrie 2009, ora 18:00,  Ceainaria Carturesti (Arthur Verona), Paul Doru Mugur, Angelo Mitchievici, Razvan Mihai Nastase, Adrian Buz.  Suna bine?

Daca da, atunci va asteptam alaturi de noi. Oricum, o sa mai postez informatii despre cartea de fata, deoarece chiar merita atentia noastra.

Asadar, pana la postul urmator,…